Limba noastra-i o comoara
In adancuri infundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
In adancuri infundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Asa incepe o poezie invatata in scoala generala, acum vreo 26 ani.
“In aceasta poezie, poetul basarabean Alexei Mateevici isi exprima sentimentele fata de limba sa natala’’, poate asa as fi inceput un banal comentariu vis-à-vis de poezie.
Consider ca fiecare roman care a trait (sau traieste) o perioada de ani (sa zicem… un minim 10!) in Romania ar trebui sa vorbeasca romaneste. Nu perfect, dar sa poata purta o conversatie coerenta. Asta e parerea mea!
De aproape 20 de ani eu traiesc departe de tara, in Israel si intalnesc unii evrei-romani care nu mai stiu romaneste pt ca au “uitat’’, desi au trait decenii in Romania. Alteori, intalnesc israelieni care au trait in Romania in jur de 6-7 ani, timp in care au invatat limba si au facut o facultate, dar care au plecat de acolo acum 30 ani si inca vorbesc romaneste.
Deci…nu stiu? Sau nu vor sa vorbeasca?
Acum ceva timp, aici, in Israel am cunoscut o romanca, din Odorheiul Secuiesc. Sotul ei mi-a spus ca nu stie romaneste, dar araba vorbeste bine. Am uitat sa mentionez ca in zona unde eu locuiesc se vorbeste araba. Limbile oficiale ale Israelului sunt ebraica si araba, dar nu cred ca exista locuitor in satele arabesti care sa nu vorbeasca ebraica cat de cat.
Asa, sa revin la romanca din Odorheiul Secuiesc… Am remarcat ca desi se afla de doar patru ani in Israel, vorbeste foarte bine araba. Pentru ca aveam ceva care ma rodea in suflet, am intrebat-o de ce nu stie romaneste. Mi-a raspuns ca la scoala invatau cate 1-2 ore de limba romana pe saptamana si faceau literatura: Eminescu, Caragiale, etc si… nu prea a retinut mare lucru! Plus ca nu a avut cu cine sa converseze! Tare, nu?
Mai sa fie! Pai eu am invatat rusa in scoala generala si tot stiu mai mult comparativ cu cat stie ea romaneste!
Si ma intreb: nu stie romaneste pentru ca nu a invatat la scoala in Romania, sau pentru ca nu a vrut sa invete? In schimb, vorbeste maghiara, se subintelege, nu? Nu am nimic cu aceasta fiinta, chiar ne-am imprietenit, pentru ca… culmea, suntem romance amandoua!
Acum vreo doua saptamani, m-am dus sa cumpar un dulap de plastic si vanzatorul, auzindu-ne ca vorbim romaneste (eu si sotul meu) a intrat in vorba cu noi, bineinteles in romana. Din vorba in vorba, ne-a spus ca el s-a nascut si a crescut in Israel, ca parintii lui au plecat din Romania acum 52 ani si ca pana la varsta pe care o are, adica 50 ani, nu a vizitat niciodata Romania. Am ramas muta de surprindere! Vreau sa spun ca acel om vorbea perfect romaneste, cu putin accent moldovenesc. Dar mi-a marturisit, rusinat, ca nu stie sa scrie si sa citeasca, pentru ca parintii lui nu l-au invatat. Asta sa fie baiul! Tot respectul pentru acest om!
Si iar ma intreb si ma rasintreb: cum e posibil ca un om care nu a calcat niciodata pe pamant romanesc sa vorbeasca romaneste, iar altul care s-a nascut si a crescut in Romania sa nu poata sa lege doua vorbe?
Rusinica si pentru mine (comparativ cu domnul de la paragraful anterior), pentru ca si eu am doi copii care stiu si nu prea stiu romaneste. S-au nascut si au crescut in Israel, iar in Romania mergem o data pe an, 2-3 saptamani. Vorbesc, povestesc, canta in romana, dar numai cand vor sau cand sunt nevoiti. Dar… mai fac si greseli. Cu scrisul si cititul stau mai prost pentru ca se incurca cu limba engleza pe care o invata la scoala. Dar pot purta o conversatie si nu au trait in Romania zece ani.
De asemenea, plesnesc de oftica atunci cand vecinele din Bucuresti ma intreaba: ’’Unde e copiii? De ce nu vine si ei in Romania?” Sau cand citesc cate un comentariu pe vreun site si intalnesc scrieri de genul: ’’v-a veni”, ”sa mutat’’, “va-ti intalnit”… etc.
Nu ma astept ca toata lumea sa scrie perfect gramatical (nici eu nu o fac), dar folosirea incorecta sau omiterea cratimei, imi zgaraie campul vizual, imi provoaca o gramada de nervi si ajung sa intreb pt a n-shpea mia oara: ’’Ce naiba au invatat oamenii astia in opt clase primare (obligatorii)?”
Oricum, inainte de a comenta pe internet, le recomand calduros sa folosesca site-ul http://dexonline.ro/
Consider ca fiecare roman care a trait (sau traieste) o perioada de ani (sa zicem… un minim 10!) in Romania ar trebui sa vorbeasca romaneste. Nu perfect, dar sa poata purta o conversatie coerenta. Asta e parerea mea!
De aproape 20 de ani eu traiesc departe de tara, in Israel si intalnesc unii evrei-romani care nu mai stiu romaneste pt ca au “uitat’’, desi au trait decenii in Romania. Alteori, intalnesc israelieni care au trait in Romania in jur de 6-7 ani, timp in care au invatat limba si au facut o facultate, dar care au plecat de acolo acum 30 ani si inca vorbesc romaneste.
Deci…nu stiu? Sau nu vor sa vorbeasca?
Acum ceva timp, aici, in Israel am cunoscut o romanca, din Odorheiul Secuiesc. Sotul ei mi-a spus ca nu stie romaneste, dar araba vorbeste bine. Am uitat sa mentionez ca in zona unde eu locuiesc se vorbeste araba. Limbile oficiale ale Israelului sunt ebraica si araba, dar nu cred ca exista locuitor in satele arabesti care sa nu vorbeasca ebraica cat de cat.
Asa, sa revin la romanca din Odorheiul Secuiesc… Am remarcat ca desi se afla de doar patru ani in Israel, vorbeste foarte bine araba. Pentru ca aveam ceva care ma rodea in suflet, am intrebat-o de ce nu stie romaneste. Mi-a raspuns ca la scoala invatau cate 1-2 ore de limba romana pe saptamana si faceau literatura: Eminescu, Caragiale, etc si… nu prea a retinut mare lucru! Plus ca nu a avut cu cine sa converseze! Tare, nu?
Mai sa fie! Pai eu am invatat rusa in scoala generala si tot stiu mai mult comparativ cu cat stie ea romaneste!
Si ma intreb: nu stie romaneste pentru ca nu a invatat la scoala in Romania, sau pentru ca nu a vrut sa invete? In schimb, vorbeste maghiara, se subintelege, nu? Nu am nimic cu aceasta fiinta, chiar ne-am imprietenit, pentru ca… culmea, suntem romance amandoua!
Acum vreo doua saptamani, m-am dus sa cumpar un dulap de plastic si vanzatorul, auzindu-ne ca vorbim romaneste (eu si sotul meu) a intrat in vorba cu noi, bineinteles in romana. Din vorba in vorba, ne-a spus ca el s-a nascut si a crescut in Israel, ca parintii lui au plecat din Romania acum 52 ani si ca pana la varsta pe care o are, adica 50 ani, nu a vizitat niciodata Romania. Am ramas muta de surprindere! Vreau sa spun ca acel om vorbea perfect romaneste, cu putin accent moldovenesc. Dar mi-a marturisit, rusinat, ca nu stie sa scrie si sa citeasca, pentru ca parintii lui nu l-au invatat. Asta sa fie baiul! Tot respectul pentru acest om!
Si iar ma intreb si ma rasintreb: cum e posibil ca un om care nu a calcat niciodata pe pamant romanesc sa vorbeasca romaneste, iar altul care s-a nascut si a crescut in Romania sa nu poata sa lege doua vorbe?
Rusinica si pentru mine (comparativ cu domnul de la paragraful anterior), pentru ca si eu am doi copii care stiu si nu prea stiu romaneste. S-au nascut si au crescut in Israel, iar in Romania mergem o data pe an, 2-3 saptamani. Vorbesc, povestesc, canta in romana, dar numai cand vor sau cand sunt nevoiti. Dar… mai fac si greseli. Cu scrisul si cititul stau mai prost pentru ca se incurca cu limba engleza pe care o invata la scoala. Dar pot purta o conversatie si nu au trait in Romania zece ani.
De asemenea, plesnesc de oftica atunci cand vecinele din Bucuresti ma intreaba: ’’Unde e copiii? De ce nu vine si ei in Romania?” Sau cand citesc cate un comentariu pe vreun site si intalnesc scrieri de genul: ’’v-a veni”, ”sa mutat’’, “va-ti intalnit”… etc.
Nu ma astept ca toata lumea sa scrie perfect gramatical (nici eu nu o fac), dar folosirea incorecta sau omiterea cratimei, imi zgaraie campul vizual, imi provoaca o gramada de nervi si ajung sa intreb pt a n-shpea mia oara: ’’Ce naiba au invatat oamenii astia in opt clase primare (obligatorii)?”
Oricum, inainte de a comenta pe internet, le recomand calduros sa folosesca site-ul http://dexonline.ro/
Ce pretentii sa mai avem de la o persoana sa foloseasca cutitul si furculita, sa arunce o hartie la cosul de gunoi de pe strada, sau sa duca mana la gura cand tuseste sau casca… cand acea persoana este agramata?!
Eu cred ca la baza sta educatia fiecaruia. Vorba mamei mele: “cei 7 ani de acasa’’.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării `n care geme.
Bravo Mona! M-a uns la suflet! De-ar putea citi multaaaa lume ceea ce ai scris tu aici...dar mai trebuie sa le si pese de asa ceva :).
RăspundețiȘtergereAnomim drag, ma bucur ca ti-a placut descarcarea sufletului meu...
ȘtergereIti multumesc pt vizita si te mai astept...