Femeia in lumea araba

Zilele trecute, ‘’rasfoind’’ un oarecare site am gasit un articol intitulat ’’Femeia in lumea araba’’ .

 ‘’Hai sa vedem ce zic astia aici si ce comenteaza lumea!’’ mi-am zis si am inceput sa citesc, la inceput curioasa, iar apoi din ce in ce mai surprinsa. Textul explica cum femeia in tarile arabe sau orice femeie maritata cu un musulman, nu are nici un drept. Ca ea trebuie mereu sa fie de acord  si sa execute dorintele sotului. Ca ea trebuie sa se imbrace cu haine lungi si largi, iar in unele tari sa isi acopere fata. Ca ea nu are drept de vot, iar in mijloacele de transport  trebuie sa stea in partea din spate. Si multe alte grozavii.

Poate ca a fost asa acum 50 ani, cand femeia inca nu era emancipata. Sau...poate ca se mai intalnesc femei de genul asta in tarile subdezvoltate( Afganistan), nu stiu ce sa zic. In tarile din Golf, femeile cat  si barbatii poarta rochiile acelea lungi si parul acoperit, pentru ca asa este la ei, asta este portul lor. Exact cum poporul Indian poarta acele sari-uri, asa si cei din Golf poarta galabia, sau jilbab, sau cum s-o numi ea.

Indraznesc sa afirm ca ‘’ma pricep’’ sau ‘’inteleg’’ toate acestea, pentru ca si eu sunt maritata cu un musulman si traiesc intr-o tara partial araba, dar care este singura tara din lume condusa de religie- iudaismul. Da, religia evreiasca are un loc special in parlamentul israelian adica chiar conduce, dar nu intru in amanunte de genul asta ca ajung la politica si acolo se pricep prea multi, la fel ca in fotbal!

Cum ziceam…m-am casatorit cu arabul la 21 ani , in Romania, la sector 3. Si ca nu cumva sa mai fie casatorit cu inca 3, ca cica religia ii da voie cu 4, a adus o hartie stampilata de la ambasada cum ca nu a fost si nu este casatorit. Si a mai si declarat cu subsemnatul, etc, etc.. ca nu este casatorit. Cand am venit in Israel, imediat  am primit viza de sedere si toate drepturile unui cetatean israelian. Pe buletin la religie sta scris, pana in ziua de azi, religia : ROMANIA.  Si nu deranjeaza pe nimeni.

Cine spunea ca strainele care se marita cu musulmani sunt obligate sa treaca la islam? No way! Asta numai daca ele vor si exista o procedura, trebuie invatat ceva din Coran, nu asa la repezeala sau la nimereala. Stii lectia, treci, nu stii...mai inveti! Dar nu sunt obligate.

Atentie! Un evreu daca se casatoreste cu o straina si vor sa traiasca in Israel, ea este obligata sa treaca la iudaism ( vezi Mihaela Radulescu).

 In Coran scrie negru pe alb ca un musulman poate sa se casatoreasca cu o crestina sau o evreica , fara ca aceasta sa isi schimbe religia. Asa am facut si eu. Recunosc ca sotul meu mi-a batut cateva apropouri, dar nu m-a obligat. Iar eu am spus pur si simplu ca nu sunt pregatita si nu inteleg religia lor, asa ca am ramas crestina. Si nimeni nu s-a suparat sau m-a blamat!

Treaba cu imbracatul cu haine lungi si largi si parul acoperit…iar nu este obligatorie.Cum am spus mai sus, e un fel de port, bineinteles ‘’inspirat’’ din religie, dar la fel..pentru cine vrea, nu e obligatoriu. Exista localitati unde femeile se imbraca asa, pentru ca asa este la ei, asa au fost educate sau pentru ca ele sunt religioase.

 Dar la oras, unde femeia s-a emancipat si a evolut  social si intelectual , rar cand intalnesti una astfel imbracata. Mai sunt unele femei care se imbraca cu  haine normale, cu pantaloni si bluze cu maneca lunga , dar isi acopera parul.

Eu una ma imbrac cu ce vreau si cum vreau, exact ca si cum as trai in Bucuresti. La mare merg cu costum de baie intreg sau din 2 piese, la padure merg cu pantaloni scurti…Oricum hainele le cumpar de la magazine din lantul international cum ar fi: Castro, Mango, Fox, Honigman, Motivi, etc  deci nu se pune problema de galabie si basma. Ideea e sa fie imbracaminte decenta.

 Un barbat, musulman sau nu, cum il educi exact asa il ai. Daca nu pui piciorul in prag de la inceput, atunci ai probleme pe tot parcursul relatiei. Nu mai vorbesc de o eventuala casatorie! Bineinteles ca intr-o relatie trebuie facute niste compromisuri , dar ideea este ca acestea sa fie facute de ambele parti, nu unul sa dea totul iar altul  sa stea  si doar sa primeasca.  De aceea la musulmani exista perioada de logodna ( perioada de dinaintea casatoriei) special ca cei doi tinerei sa se cunoasca mai bine. Daca treaba nu merge, logodna se desface. Si exista multe cazuri de genul acesta.  Iar acum ceva timp am auzit la Tv cum ca numarul divorturilor in ultimii ani, a crescut, dovada ca femeia nu mai este considerata  ca acum 100 ani, fara drepturi si fara aparare.

 Femeia are drept de vot ( chiar si eu care sunt o straina), femeia merge la facultate, are serviciu, are functii de responsabilitate sau conducere, conduce masina, firma si chiar barbatul.Ea este egala cu barbatul, daca stie sa se impuna si daca este crescuta in felul asta. Ca daca e una care nu stie sa spuna decat ‘’Da, imediat…sau...Am inteles’’, de profesie nascatoare si care sta toata ziua la cratita, trebuie sa fie indrumata cumva in viata…Si atunci, cu parere de rau,  isi merita soarta.

 Singura chestie cu care nu sunt de acord si care cred ca a ramas valabila in islam, este impartirea mostenirii. Fata primeste 1/3 , iar baiatul primeste 2/3, nu ca in Romania, 1/2 fiecare.  Nu stiu de ce… Dar..nu am vazut sa se razboiasca pe avere fata cu baiatul…sau fata cu mama ( cum sunt Zavorancele),  deci cred ca este ok pentru toata lumea.

 Aici, In Israel, sunt o gramada de romance maritate cu musulmani. Sunt doctorite, avocate, farmaciste, femei cu personalitate , dar sunt si fete de la tara, fete care au vrut sa scape de saracie si traiesc tot ca la sat. Ghinionul lor.

Un musulman este diferit de un crestin. Iar noi ca femei nu trebuie sa avem pretentii exagerate, trebuie sa ii intelegem si sa incercam sa ne adaptam( in limite normale)  asa cum si ei incearca sa ne inteleaga, sa ne accepte in viata lor si chiar sa se ‘’lupte’’ cu ai lor sa ne accepte printe ei. Nu e usor si daca au reusit, asta inseamna ca se pot intampla multe lucruri in directia buna. Iar daca  este unul mai incapatanat si nu vrea sa cedeze, sau incearca sa se impuna prea mult, ‘’la revedere’’  de la inceput  si … altul la rand. Nu cred ca trebuie sa ne umilim pentru nimeni pe lumea asta !